|
||
| home | autentificare | propune reteta | ||
|
Retete culinare cu specific:
Top retete culinare:
|
Tochitura macelareasca a la BabesIngrediente:
Organe si mai ales, ce nu prea se mai gaseste azi, momite si maduva Dificultate: medie Mod de preparare: Tochitura măcelărească a la Babeş măcelaru’ În mahalaua noastra cel mai cunoscut personaj era “domnu’ Babeş”. Nu locuia în zonă dar până şi copii de grădiniţă îl ştiau, mai ales că avea şi o statură impozantă, aşa cam la aproape doi metri, o burtă, vorba aia, iaca la colţ de stradă apare un buric, iar Neica Babeş după un ceas şi un pic. Cu toată statura impozantă şi şortul alb, cam cât un cearceaf, prins la brâu, mereu pătat de sânge, ce-I da un aer sinistru de criminal, era blând ca un miel. Aprig era atunci când pe butucul din măcelărie porţiona cu barda, care cred ca avea peste cinci ocale, fleicile de carne pe care le aşeza pe masa de lângă cântar ca soldaţii la adunarea batalionului. Când îşi termina treaba scotea un scaun în faţa prăvălei şi se aşeza rezemat de perete cu spătarul între picioare şi cât era ziulica de mare stătea la taclale cu copii vecinilor. Întotdeauna avea câte o poveste, scornită pe loc şi pe care o uita iar noi îl prindeam cu şoalda când îi ceream să ne-o spuna iar. Când a început să-mi mijească tuleile sub nas nu-i mai ceream să-mi spună poveşti, îl puneam să-mi dea reţete de mâncăruri mai ales cu carne, că avea ştiinţă de multe. Eu ascultam cu atenţie şi fuga acasă, o notam şi mă duceam la mămica, îi ceream ceva bani şi cumpăram cele necesare şi o făceam, că biata femeie se speriase cu meteahna mea. Într-o zi, tocmai primise marfă şi luat cu treaba, mi-a răspuns mai în silă la salut, că am crezut că l-am supărat cu ceva. După ce s-a dumirit cine l-a salutat a scos jumate din corp pe fereastră, peste masa plina cu marfă şi mă strigă. -Ia vino un pic. Te grăbeşti? -Nu! -Oare ti-am zis reţeta de tochitură mocănească? -Zis. -Nu-mi reamintesc, pentru că nu ştiu să fi venit vreodată să cumperi tot ce trebuia. -Păi e prea stufoasă. -Cum?.. -Adică e mai greu de făcut acasă. Sunt pre multe ingrediente. -Nu zău!... Dar cel puţin ai reţinut-o? -Sigur că da. -Ia zi ce trebuie… M-am concentrate un pic şi am început să turui ca o morişcă: -300 g momiţe de vită sau de porc, 300 g creier de viţel sau porc, 150 g măduvă, 100 ml ulei, 150 g unt, 500 g ceafă de porc, 200 g guşă de porc, 500 g ceafă de vitel, 500 g ficat de porc şi viţel, o limbă de porc, 2-3 rinichi de porc sau viţel, facultativ 2-4 fudulii, 300 g şlung sau glandă tiroidă de viţel, 250-300 ml vin alb sec (demisec), 500 ml bere brună, 2 linguri boia iute, 2 linguriţe piper negru măcinat proaspăt, 2 linguri pudră de busuioac, 2 linguri de cimbru, 2-3 căpăţâni de usturoi, 3-4 linguri otet de mere, o ceapa întreaga destul de mare. E bine? -Este… Ai un pic răbdare, şi dispare în spate după cortină unde ştiam că-i un dulap frigrific imens. Apare cu o pungă de plastic pe care mi-o întinde. -Ai aici cărnăraia necesară pentru două tochituri. Tu fă una şi pe seară te aştept. Am luat punga şi nu am mai comentat. Cum am ajuns acasă am chemat-o pe mămica, i-am cerut condimentele şi restul ce trebuia şi la treabă. Într-un ceaun, neaparat mai mare cu capac, în care mămica făcea zacusca, la foc potrivit, am pus la prăjit în unt momiţele, şlungul, creierul şi măduva tăiate foarte mărunt şi când au început să se rumenească am adaugat circa 400-500 ml apă. Am mărit flacăra şi cănd a scăzut apa am pus uleiul lăsând să se încingă bine apoi am adăugat pe rand, ceafa de vită şi de porc, iar după 5-6 minute am adaugat ficatul, fuduliile şi rinichii toate tăiat în bucăţele cât să îmbuci odată. Am lăsat să clocotească la foc iute circa 5-6 min, având grijă să amestec permanent, după care am adaugat vinul îndoit cu berea brună, na chiar şi puţină apă cât să treacă un pic de cărnăraie. Am condimentat, după gust, cu sare, boia de ardei iute, piper, pudră de busuioc şi cimbru. Apoi am pus ceapa întreagă şi am dat focul la mediu spre mic, timp în care amestecam permanent tochitura, cu o lingură de lemn şi după circa 5 minute am pus capacul la ceaun şi am lăsat să fiarbă la foc foarte mic circa 25-30 minute. Din usturoi am făcut mujdei frecat cu puţin ulei şi stins cu sos din ceaun la care se pune, după gust, pentru acreală oţet de mere. Din când în când ridicam capacul şi mai mestecam ca să nu ardă carnea. În fundul ceaunului s-a făcut un sos şi când a scăzut iar grăsimea a început să iasă deasupra, am stins focul, după ce mai întâi am lăsat acasă jumătate, am luat ceaunul, l-am acoperit cu o faţă de masă să nu vadă vecinii şi am fugit la nea Babeş. De cum m-a văzut a intrat iute în prăvălie a lăsat jos geamul şi m-a tras după perdeaua care ascundea frigiderul. Pe masă deja aştepta o sticluţă de triplu sec şi una de cabernet, alături de o pâine neagră dublă (măi să fie de unde a luat-o că nu prea am văzut în magazine aşa ceva, numai pe la unităţile militare se mai găsea?) -Ia să vedem ce ai făcut, şi numai ce rupe un cultuc din pâine şi întinge în sos. Îşi şterge mustaţe după câteva îmbucături şi dă verdictul: -Mâda, bună, numai că trebuia ceva sare mai multă şi boia. Da’ merge aşa că, tâncule, (vai ce mă enerva cu asta şi cred că voit îmi spunea aşa să mă fiarbă) ai nota … Stai să mă mai gândesc. Apropo, guşti un pic de triplu, şi până să aştepte răspunsul mi-a turnat în păhărel. Ia şi noroc! A fost prima oară când am gustat tărie, dar mi-a plăcut. Era aromată, şi parcă răcoroasă. In ziua de azi nu găseşti aşa ceva. -Măi, tu bucătar să te faci, auzi? Îmi zise printre mestecături, hai gustă şi tu! Bineînţeles că am gustat, mai ales că un şoarece, căzut parcă din păhăruţ, mă gâdila la stomac. La urmă am gustat şi un pahar de vin, caberbnet adevărat, cum zicea nea Babeş, că la plecare acasă mi-am uitat şapca de licean, iar mămică m-a certat, iar cu prima întâlnire l-a certat şi pe Babeş, mai să-l bată, ea care abia dacă-i ajungea cu un cap peste cureaua de la pantaloni. Mod de servire: cu un rachiu de fructe inainte si un vin consistent, sec si rosu dupa. gelupostat: 2007-07-21 05:41:33
Cam multe ingrediente dar chiar si fara o parte din ele cred ca este foarte gustoasa. De aceea dau un vot si revin cu solicitarea de carte...
reply
1
|
![]() |
| Home | Contact | Termeni de utilizare | Directory Toate drepturile rezervate @ pofticiosi.ro 2006 - 2011 Loc de joaca Anunturi pe net SuperMARFA Scoala de Cosmetica Christine Valmy BUcuresti |
||